Rețeaua Internet

I. REȚELE DE CALCULATOARE

Volumul mare de iformații vehiculate, diversificate și distribuirea lor pe largi arii teritoriale, au avut ca efect necesitatea asigurării unor
funcții foarte importante în cadrul procesului de prelucrare a datelor: comunicarea și conectivitatea. Prin asigurarea comunicării între
sistemele de calcul, se pot transmite și recepționa date și mesaje. Prin asigurarea conectivității sistemelor se pot partaja: date distribuite în
diferite locații, indiferent de distanța între aceste locații, aplicații și echipamente hardware.

O rețea de calculatoate este formată dintr-un ansamblu de calculatoare conectate între ele. Calculatoarele pot să facă schimb de date
între ele și pot folosi în comun resursele (imprimante, aplicații, discuri). Fiecare calculator își păstrează independența de execuție și de
gestiune a propriilor resurse.

Rețelele de calculator a apărut pentru:

• folosirea în comun a unor resurse scumpe (imprimantele și hard-discurile): este mai ieftin dacă se cumpără o singură
imprimantă pe care să o folosească în comun mai multe calculatoare, decât dacă se cumpără câte o imrimantă pentru fiecare
calculator.
• folosirea în comun a unor date: într-o organizație, aceleași date pot fi modificare de mai multe persoane, pe calculatoare.
Aceste modificări trebuie corelate între ele pentru a actualiza setul de date.

1
Pentru asigurarea funcțiilor de comunicare și conectivitate sunt necesare:

○ echipamente hardware: aceste echipamente se adaugă la configurația calculatorului pentru a pregăti fizic purtătorul de date
(curentul electric, undele electromagnetice, undele optice etc.) prin care se realizează comunicarea între cele două calculatoare. Din
această categrie fac parte modemul și placa de rețea.

○ mediul prin care se asigură legătura fizică: acest mediu asigură fizic transportul datelor de la un calculator la altul (reprezintă
calea pe care circulă informația). În funcție de purtătorul de date folosit, mediul prin care se asigură legătura poate fi:

➢ prin cablu: - cablu coaxial;

- cablu cu firbă optică;
➢ fără cablu: - unde radio obișnuite;
- unde laser
- microunde (unde radio de înaltă fregvență);
- unde radio prin satelit.

○ software-ul prin care se asigură comunicarea și conectivitatea calculatoarelor, adică legătura logică: aceste programe trebuie
instalate atât pe calculatorul emițător, cât și pe calculatorul receptor. Ele pregătesc logic semnalul purtător de date, la emisie, și se
realizează refacerea lui la recepție.

2
CLASIFICAREA REȚELELOR:

1. Clasificarea în funcție de accesul la rețea:

Rețele private - aparțin unor organizații

(multe organizații au răspândite puncte de
ssspe o arie geografică mare și au nevoie
lucru
să poată schimba rapid între punctele de
lucru o cantitate mare de informații sau să
asigure o comunicare rapidă prin voce sau
mesaje) Rețele publice: - sunt rețele globale, răspândite pe
suprafețe geografice foarte mari. Aceste rețele sunt
- Forma prin care organizația își rezolvă construite și întreținute de companii specializate în
aceste probleme o reprezintă conectarea acest gen de servicii.
punctelor de lucru prin intermediul unei
rețele private de calculatoare. - Companiile furnizoare de serviciile prin
intermediul rețeleleor pun la dispoziția altor
companii și organizații, contra cost, aceste rețele,
3
pentru ca acestea să poată comunica prin
calculatoare.
 2. Clasificarea în funcție de strategia de funcționare:

Rețele client-server: - sunt formate dintr-un

calculator care sulează software-ul de rețea,
Rețele de la egal la egal: - între calculatoarele din numit server, care furnizează servicii altor
rețea este stabilită o relație de egalitate. calculatoare, numite clienți (stații de lucru). De

Dezavantaje: - viteza de lucru relativ mică; la stația de lucru lucrează utilizatorul (care de

- nu se asigură securitatea datelor; mai numește user). Utilizatorul va fi definit în

- permite coectarea unui număr limitat de cadrul rețelei de către administratorul de rețea,

persoane (maxim 25). care îi atribuie un cont pentru accesul la rețea și

drepturile de a folosi resursele rețelei.
Server de fișiere: -
În general, o asemenea rețea se folosește
pune la dispoziția
atunci când nu se cer performanțe mari și se clienților programe și
urmăresc coturi mici. colecții de date Server de comunicație: - asigură
(fișiere). schimbul de informații în
interiorul rețelei sau cu exteriorul
4 rețelei.
 Server de imprimante: - gestionează una sau mai
multe imprimante, oferind clienților posibilitatea de TIPURI DE
a-și tipări informațiile la ele.
SERVERE
Conectarea unui client la rețea înseamnă stabilirea legăturii între calculatorul client și calculatorul server. Ea se poate face numai dacă
serverul este pornit și dacă legătura fizică a fost corect stabilită. La resursele rețelei pot avea acces numai utiizatori definiți și recunoscuți în
rețea și pot folosi numai acele resurse pentru care le-a atribuit drepturi administratorul rețelei. Accesul la contul unui utilizator poate fi protejat
prin folosirea unei parole. Utilizatorul își încheie sesiunea de lucru în rețea prin deconectarea calculatorului său din rețea, adică prin
întreruperea legăturii logice cu serverul.

3. Clasificare în funcție de aria de răspândire a calculatoarelor:

MAN (Metropolitan Area

LAN (Local Area Connection): -
Networks): - calculatoarele
Calculatoarele sunt răspândite pe o
sunt răspândite pe suprafața
arie mică (până la 2 km), în general în
unui oraș. Ele deservesc de
aceeași clădire sau într-un grup de
obicei instituții publice ale
clădiri. Ele deservesc, de obicei,
orașilui.
aceleiași organizații sau companii.
5
 WAN (Wide Area Networks): -
calculatoarele au o arie de răspândire
geografică foarte mare (suprafața unei
tări, a unui continent etc.)

Avantajele folisirii rețelelor de calculatoare sunt:

○ Mai mulți utilizatori pot folosi în comun și simultan resursele hardware și software ale rețelei;
○ Sunt asigurate comunicarea și schimbul de date între utilizatorii rețelei;
○ O organizație poate face economie de resurse hardware (Ex: imprimante, memorii externe), de resurse software (Ex: Aplicații instalate
pe un singur calculator și date colectate și administrate într-o colecție de date, la care au acces toți utilizatorii rețelei) și de personal
folosit pentru administrarea acestor resurse;
○ Se asigură accesul rapid la colecția de date.

6
II. PREZENTAREA REȚELEI DE INTERNET

7
 Prin anii 1960, în cadrul Departamentului de Apărare al Statelor Unite ale Americii (Department of Defence) a apărut și s-a dezvoltat
rețeaua ARPANET (Advenced Research Projects Agency NETwork). Inițial, a fost formată patru minicalculatoare orientate pe comutarea de
pachete. Rețeaua er concepută astfel încât, dacă o parte a rețelei era distrusă, informațiile puteau fi transmise spre alte rute. În anul 1973,
rețeaua ARPANET a stabilit legăi cu calculatoare din Anglia și Norvegia, devenind o rețea internațională. Tot în acea perioadă, în scopul
unor schimburi de informații științifice, au fost conectate și supercalculatoarele din universitățile și companiile mari.

În 1977, la rețeaua ARPANET s-a adăugat serviciul de poștă electronică, iar în anul 1983 protocolul NCP (Network Control
Protocol) a fost înlocuit cu protocolul TCP/IP (Transmition Control Protocol / Internet Protocol) care permite interconectarea unor rețele
diferite, atât de tip LAN, cât și de tip WAN. În anul 1979 a apărut rețeaua de știri Unset. În anii 1080, s-a dezvoltat o nouă rețea, NSFNET
(National Science Foundation NETwork). Această rețea de mare viteză, ale cărei noduri erau formate din supercalculatoare, era destinată
schimburilor de informații necomerciale. Tot în această perioadă au apărut și rețelele comerciale AlterNet și PSInet. În anul 1983, din rețeaua
ARPANET s-a desprins rețeaua militară Milnet.

Partea care a rămas din ARPANET a fost destinată cercetării și învățământului. Ea a stat la baza rețelei de Internet de astăzi. La ea s-au
conectat și celelalte rețele comerciale și necomerciale, care se dezvoltaseră până atunci. Începând cu 1990, rețeaua obținută prin
interconectarea mai multor rețele de tipuri diferite a fost deschisă pentru toată lumea, atât pentru companiile comerciale și universități, cât și
pentru persoanele particulare care folosesc calculatoare acasă. Rețelei i s-au adăugat noi servicii , ca de exemplu serviciile de informare
Gopher, în 1991, și World Wide Web, în 1992. În 1994 a fost lansat un nou protocol de rețea IPng (IP next generation), pentru transmisii de
date, voce și imagini, care asigură securitatea informației. Rețeaua Internet s-a dezvoltat foarte rapid ajungându-se ca, în 1997, peste 134 de
țări să fie conectate la ea. Dacă în anul 1983 erau conecte la rețea doar 562 de calculatoare, în 1994 arau 221.700 de calculatoare, iar în 1997
s-a ajuns la 16.146.000 de calculatoare.

8
 Internet este o reţea foarte mare de calculatoare care conectează între ele milioane de rețele mai mici din lumea întreagă. La
rețeaua Internet pot fi conectate toate tipurile de calculatoare. Toate calculatoarele conectate la Internet pot face schimb de
informații între ele.

Această rețea uriașăde calculatoare nu este controlată de niciun guvern sau organizație și nu există un administrator sau un supervizor unic al
rețelei. Sunt controlate de proprietarii lor numai rețelele individuale de Internet. Organizația ISOC (Internet Society) este formată dintr-un
grup de voluntari care elaborează standarde pentru rețeaua Internet. Această organizație este supravegheată de consiliul IAB (Internet Activity
Board).

La baza tuturor serviciilor din rețeaua Internet stă comunicarea mesajelor de la sursă la destinație. Informația circulă prin această rețea
sub formă de pachete. Fiecare pachet are un expeditor și un destinatar.

9
 Pachetul (packet) este format din informația propriu-zisă și din informațiile de control
care conțin adresa destinatarului și adresa expeditorului. Informația de control este memorată
în antetul pachetului.

Comunicarea se bazează pe modelul poștei: un obiect este împachetat, pe pachet sunt scrise adresadestinatarului și a expeditorului, iar
pchetul este depus la cel mai apropiat oficiu poștal. Folosind acest model, mesajul sau datele care trebuie transmise între calculatorul A și
calculatorul B sunt descompuse în unități de date care sunt împachetate. În serviciul poștal obișnuit, pachetul este din oficiu poștal în oficiu
poștal pănă când ajunge la oficiul poștal terminal care îl livrează destinatarului. În rețeaua de calculatoare, rolul oficiului poștal îl joacă
anumite calculatoare comutatoare de pachete (packet switch). Ele dirijază pachetul către destinatar, pe un anumit traseu. Ultimul comutator
livrează pachetul destinatarului. După ce toate pachetele unui meaj ajung la destinație, ele sunt reasamblate, pentru a reface integritatea datelor
transmise.

Comutarea de pachete (packet switching) este cea mai răspândită tehnică folosită în transmiterea datelor în rețele de arie lungă. Ea se
bazează pe separarea calculatoarelor după funcții:

10
 1. Calculatoare cu funcții de aplicații. Ele sunt conectate la rețea pentru comunicarea cu un calculator aflat la distamță, în vederea
executării unei aplicații. Se mai numesc și calculatoare gazdă (host). Rolul lor este de a distribui pachetele terminalelor utilizator,
conectate la Internet.
2. Calculatoare cu funcții de comunicație. Ele se folosesc pentru a asigura comunicarea între două calculatoare gazdă aflate la
distanță. Rolul lor este de a dirija pachetele de la expeditor la destinatar. Se mai numesc noduri pentru comutarea pachetelor sau
rutere. Unele noduri au și roluri de porți de conectare a calculatoarelor gazdă la rețea.

Comunicarea între noduri se face prin liniile telefonice închiriate, de viteză mare, dedicate transmiterii datelor. Liniile telefonice și
nodurile formează subrețeaua de comunicație. Ea este folosită pentru transferarea datelor între două calculatoare gazdă conectate la două
porturi aflate la distanță. Ruta pachetului este formată, în ordine, din nodurile prin care trece pachetul pentru a ajunge la destinație. Operația de
dirijare a unui pachet în rețea este făcută automat de rețea, conform unui anumit protocol de comuicare.

Protocolul de comunicare – reprezintă un set de reguli prin care se asigură schimbul de date și de mesaje între două calculatoare
între care s-a stabilit o legătură fizică. El stabilește un limbaj comun de dialog și o disciplină a conversației.

Rețelele care formează Internetul pot folosi în parte un anumit protocol de comunicare între propriile calculatoare, dar, între ele, rețelele
nu pot folosi decât un protocol unic de comunicare. Acest protocol se numește IP (Internet Protocol). Ele asigură transmiterea pachetelor între
două calculatoare gazdă. Pentru dirijarea pachetelor, protocolul IP folosește un ansamblu de două adrese: una pentru identificarea rețelei, iar
cealaltă pentru identificarea calculatorului gazdă din cadrul rețelei. Adresa rețelei permite ruterelor să dirijeze pachetul către acea rețea, iar
adresa calculatorului gazdă permite dirijarea pachetului către calculatorul destnație, după ce a ajuns în rețeaua destinație.

11
 Protocolul IP este completat de protocolul TCP (Transmission Control Protocol) care împarte mesajul în unități de date, numerotează
pachetele unui mesaj și reface mesajul, la destinație, din pachete. Datele sunt privite ca șiruri de octeți care sunt împărțite în segmente. Fiecare
segment este atribuit unui pachet. Totodată, acest protocol verifică și dacă mesajul a fost transmis corect: să nu piardă date, să nu fie date
duplicate sau să nu fie date eronate. Operația de verificare este esigurată prin adăugarea unor informațiide control la pachet.

Așadar, între rețelele conectate la Internet, comunicarea se face folosind protocolul TCP/IP.

III. CONECTAREA LA INTERNET

12
 Dacă un utilizator vrea să se conecteze la rețeaua de Internet, el trebuie să plătească unei companii pentru a obține accesul. Prin
intermediul acelei companii, utilizatorului i se va deschide o ușă care îi va permite să pătrundă în rețeaua Internet prin conectarea la oricare
dintre nodurile rețelei. Compania prin intermediul căreia utilizatorul se conectează la Internet se numește furnizor de servicii Internet
(Internet service provider - ISP) sau furnizor de acces la internet (Internet acces provider - IAP). Pentru conectare, utilizatorul trebuie să
deschidă un cont la compania care îi va asigura serviciul. La deschiderea contului trebuie să comunice numele adresa și numărul de telefon i
tipul calculatorului, pentru a i se furniza numele de utilizator (user name) și parola. Accesul la rețeaua Internet este asigurat de calculatorul
server al furnizorului de servicii Internet, care asigură serviciul de comunicare.

Furnizorul de acces la Internet oferă acest serviciu contra cost. Aceste copanii au prețuri structurate pe serviciile oferite:

 Prețul de instalare;
 Taxa pentru serviciul de conectare – pot fi taxe lunare fixe sau sau temporare, în funcție de timpul de utilizare al rețelei;
 Taxa pentru servicii online – unele servicii on-line percep separat taxe, în funcție de timpul de utilizare și independent de
taxele percepute de compania care asigură accesul la Internet;

Tipuri de conectare la internet:

Un tip de conectare la Internet reprezintă metoda prin care se asigură accesul la rețeaua de Internet.

13
 Conexiune permanentă sau conexiune dedicată (permanent connection) – calculatorul
este conectat în permnență la o rețea de Internet care folosește protocolul TCP/IP. Conectarea se
face prin intermediul unei linii dedicate. Această legătură este folosită, în general, în organizații
comerciale sau educaționale mari, care pot să-și conecteze un calculator mare la rețeaua Internet, iar
membrii organizației se pot conecta, la rândul lor, la acest Calculator, pentru a avea o legătură
directă și permanentă cu rețeaua Internet. Este cel mai scump tip de legătură.

Conexiunea directă prin modem (dial-in direct connection). Calculatorul este conectat la
TIPURI DE CONECTĂRI:
rețea din Internet care folosește protocolul TCP/IP și devine un calculator gazdă. Legătura se
stabilește prin intermediul unu furnizor de servicii Internet, folosindu-se o linie telefonică
închiriată. Legătura între serverul furnizorului de servicii Internet și calculatorul propriu-zis se
realizează prin intermediul unui protocol. Protocolul implicit, care permite calculatoarelor care
folosesc sistemul de operare Windows să se cnecteze, este PPP (Point-to-Point Protocol).
Calculatorul are acces la Internet atâta timp cât conexiunea este deschisă. Pentru stabilirea
conexiunii, utilizatorul trebuie să formeze un număr de telefon indicat de furnizorului de servicii,
după care, prin intermediul calculatorului furnizorului de servicii, se stabilește legătura cu rețeaua
Internet. După stabilirea legăturii, se pot deschide simultan ai multe sesiuni de lucru.

Toate programele client care permit accesul la serviciul Internet au nevoie de o conexiune
directă prin modem.
14
Modemul

Modemul – este un echipament care permite unui calculator care folosește semnale digitale să transmită informații printr-o linie
telefonică în care se folosesc semnale analogice sau prin intermediul undelor radio. El realizează la emisie modularea semnalului
(transformarea din semnal digital în semnal analogic) și, la recepție, demodularea lui (transformarea din semnal analogic în semnal digital).

Modemul poate fi:

- intern: sub forma unei plăci în interiorul calculatorului, care se conectează prin cablu de telfon;

- extern: sub forma unui dispozitv care se leagă prin cablu la calcaulator și la telefon

- fără fir: wireless – sub forma unui circuit care permite transformarea semnalului digital în undă radio și invers.

Mediul de comunicație

Mediul de comunicație - este mediul prin care se asigură legătura fizică între două calculatoare, prin care se face transportul datelor de
la un calculator la altul.

Mediul de comunicație dintre calculatorul utilizatorului și calculatorul furnizorului de servicii Internet poate fi:

Prin cablu – linie telefonică dedicată, închiriată, digitală (ISDN) sau cablu TV;
Fără cablu – unde radio obișnuite sau unde prin satelit;

15
 Pentru conectarea la rețeaua Internet folosind conexiunea directă prin modem, sunt necesare:
✔ Un calculator – pentru conectare este necesar un calculator compatibil IBM sau un calculator Macintosh;
✔ Un modem – el trebuie să aibă o viteză de transmisie de cel puțin 57.600 bps. Viteza de transmisie este viteza cu care cele două
echipamente fac schimb de date între ele. Se măsoară în bps (biți pe secundă). Viteza modemului folosit de furnizorul de
servicii nu trebuie să fie mai mică decât viteza modemului folosit de calculator.
✔ Software pentru Internet – acesta conține programul pentru lucrul cu modemul și conectarea la furnizorul de servicii Internet
și programe client pentru acces la serviciile puse la dispoziție de rețeaua Internet.
✔ Abonarea la un furnizăr de servicii Internet.

Conexiunea

O conexiune se identifică printr-un nume și este caracterizată de următorii parametrii, numiți parametrii conexiunii:

 Numărul de telefon al furnizorului de servicii Internet;

 Numele de utilizator și parola ;
 Tipul modemului prin care se asigură legătura cu serverul furnizorului;
 Parametrii de comuniacție prin modem;
 Numele protocolului de acces folosit de serviciul de conectare – de obicei PPP.

16
 IV. SERVICIILE OFERITE DE REȚEAUA INTERNET

Inițial, rețeaua Internet a fost construită în scop știițific și educațional, ca o imensă bază de date, la care aveau acces în
primul rând persoanele din domeniul academic, iar funcțiile predominante ale rețelei Internet erau cele de documentare și de comunicare.
Ea putea fi folosită ca o imensă bibliotecă digitală ce permitea schimbul de informații între cititorii săi. Ulterior, crescând numărul de
calculatoare conecate la Internet, a crescut și numărul de siteuri ale diferitelor organizații și, implicit, numărul de vizitatori virtuali ai
acestori siteuri.
Acești vizitatori ai unui sit Web, ca orice vizitator al unei locații fizice, sunt posibili consumatori de produse și servicii. De aici, până la a
transforma un sit Web într-un panou publicitar, drumul a fost foarte scurt. Companiile interesate în a-și prezenta perodusele sau serviciile și
în a-și face publicitate - și-au creat propriul sit, fie pe calculatoarele proprii, fie pe calculatorul unui furnizor de servicii Internet, prin care
își făceau promovează propriile produse sau servicii. Prezentarea acesor informații prin intermediul paginilor Web este realizată de obicei
de firme specializate, astfel încât această funcție a rețelei Internet a dus la apariția unei ramuri noi în industria de software.

Principiul comunicării în rețeaua Internet este cel de client/server, în care un calculator client, pentru a avea acces la un
serviciu, trebuie să se adreseze unui calculator server care asigură acel serviciu. Clientul se adresează serverului prin intermeiul unui set de
Funcția de comunicare, prin:
reguli care corespund protocolului de acces folosit de acel serviciu. Rețeaua Interrnet asigură, prin intermediul acestor serviciu anumite
→ Schimb de mesaje:
funcții:
Funcția de comunicare și - Chat;
informare, prin: - e-mail;
- Liste poștale, grupuri de știri;
→ Obținerea de informații prin Funcția comercială, prin: → Transfer de date:
Funcția de conectivitate, prin: 17
intermediul grupurilor de - transfer de fișiere prin
știri; → Marketing, prezentarea
→ Accesul de la distanță la resursele serviciul FTP;
→ Obșinerea de informații prin unor produse și
unui calculator, prin serviciul - atașarea fișierelor la mesajele
serviciul World Wide Web publicitate;
Telnet; poștale;
(www) – similar unei → Furnizarea diferitelor
→ Partajarea datelor și aplicațiilor; - descărcarea de pe internet a
biblioteci digitale; informații utile;
diferitelor date.
→ Comerțul electronic;
 Așadar, rețeaua Internet oferă utilizatorilor săi servicii. Condiția de existență a unui serviciu este determinată de existența unor
calculatoare server, pe care să ruleze programe server specifice serviciului respectiv, și de existența programelor client pentru acces la serviciu
(dependente de sistemele de operare), care să fie instalate pe calculatoarele client ale utilizatorilor. Pentru a avea acces la un serviciu din
rețeaua Internet, utilizatorul trebuie să folosească un program client specific acelui serviciu. Unul dintre programele client cele mai folosite
pentru a naviga prin rețeaua Internet este Internet Explorer, care esre un program utililar al sistemului de operare Windows. El este un
program care permite navigarea prin siturile serviviului Web, dar și accesul la alte servicii din Internet.

18
TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ȘI A COMUNICAȚILOR

– Manual pentru clasa a X-a, Filiera vocațională

– Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București 2005

19