Sensul uzual al cuvîntului informaţie – ştire, comunicare verbală, scrisă sau transmisă prin alte metode despre anumite fapte, evenimente, activităţi – se caracterizează într-un compartiment special al matematicii, denumit teoria informaţiei. Conform acestei teorii sursa de informaţie se descrie printr-o variabilă S care poate lua valori dintr-o mulţime finită de elemente distincte {s1, s2, …sn}. Se consideră că valorile curente ale varibilei s nu sunt cunoscute din timp. E cunoscută numai mulţimea {s₁, s₂, …s_n }   denumită mulţimea mesajelor posibile (exemplu: semaforul – roşu, galben, verde).

Mesajele se transmit de la sursă către destinatar printr-un mediu fizic numit canal de transmisie (exemplu: mesjul tastaturii printr-un set de conducători).

Perturbaţii

Perturbaţiile mediului fizic în studiu pot altera mesajele.

Cantitatea de informaţie I ce se conţine într-un mesaj emis de sursă se determina din relaţia

I = log_a n

n - de mesaje posibile  a sursei. Valoarea concretă a constantei a se stabileşte prin alegerea unităţii de masură a cantităţii de informaţie. De obicei ca unitate de măsură se utilizează bitul.

Un bit este cantitate de informaţie din mesajul unei surse cu două mesaje posibile.

Cantitatea de informaţie se măsoară prin compararea cu etalonul. Întrucît pentru sursa etalon n – 2, din relaţia

log_a 2 = 1 (bit)

obţinem a=2, rezultă că cantitatea de informaţie I, măsurată în biţi, este

I = log₂ n (bit)

Dacă se cunoaşte cantitatea de informaţie I ce se conţine într-un mesaj, cantitatea totală de informaţie emisă de sursă se determină din relaţia

V = N*I

Unde N – numărul mesajelor tansmise.

Cantităţile mari de informaţie se exprimă prin multiplii unui bit:

1 Kilobit (Kbit) = 2¹⁰ = 10³ biţi

1 Megabit (Mbit) = 2²⁰ = 10⁶ biţ i

1 Gigabit (Gbit) = 2³⁰ =  10⁹ biţi

1 Terabit (Tbit) = 2⁴⁰ = 10¹² biţi

1 Petabit (Pbit) = 2⁵⁰ = 10¹⁵ biţi