Vizualizatorul este un dispozitiv de ieșire prin intermediul căruia informația este prezentată utilizatorului pe ecranul unui tub catodic.

Ca și în cazul televizoarelor pentru publicul larg, imaginea pe ecranul tubului catodic se formează din puncte. Punctele sînt activate d eun fascicul de elctroni. Culoarea și luminația fiecărui punct este controlată de semnalele video, aplicate la intrările corespunzătoare ale tubului catodic. Parcurgerea punctelor într-o oridine prestabilită, de regulă, pe linii de la stînga la dreapta și de sus în jos, este asigurată de dispozitivul de deflexie.

Fiecărui punct al ecranului îi corespunde o locație în memoria video a vizualizatorului. Locațiile conțin informații referitoare la culoarea și luminația punctelor respective. Dispozitivul de comandă citește locațiile memoriei video în ordinea parcurgerii punctelor de pe ecran. Conținutul fiecărei locații este interpretat drept o instrucțiune referitoare la modul de activare a punctului care îi corespunde. Semnalele video, necesare pentru comanda fasciculului de electroni, sînt formate de convertoare numeric-analogice.

Memoria video a vizualizatorului este încărcată de unitatea centrală a calculatorului. În orice moment, calculatorul poate modifica conținutul acestei memorii. În consecință, se va schimba și imaginea afișată pe ecran. Imaginile pot fi animate prin modificarea conținutului memoriei video la frecvențe utilizate în cinematografie.

Vizualizatorul poate funcționa în unul dintre cele două regimuri: alfanumeric sau grafic.

În regim alfanumeric ecranul este împărțit în zone convenționale, numite zone-caracter. De regulă, aceste zone formează 25 de linii cu 80 de carctere pe linie. Setul de caractere este constituit din litere mari și mici ale alfabetului latin, cifrele zecimale, simbolurile matematice, semnele de punctuație și unele caractere semigrafice, utilizate la afișarea pe ecran a tabelelor, diagramelor, chenarelor etc. Fiecare zonă-caracter poate avea o culoare pentru caracter și altă culoare pentru fundal, ceea ce îi permite utilizatorului să afișeze pe ecran texte cu litere de diferite culori.

În regim grafic utilizatorul poate contola afișarea pe ecran a fiecărui punct. Numărul de puncte pe orizontală și verticală determină rezoluția vizualizatorului.

Tastatura este un dispozitiv de intrare care transformă acționarea unei taste într-un cuvînt binar, accesibil echipamentelor calculatorului.

Partea electronică a unei tastaturi constă dintr-un codificator. La intrările codificatorului se aplică semnalele logice provenite de la taste. LA ieșire se furnizează cuvintele unui cod binar, de obicei standard.

Tastatura dispune de urmăroarele grupe de taste: alfanumerice, funcționale și speciale. Grupul de taste alfanumerice include tastele cifrelor zecimale, tastele caracterelor alfabetului englez, tastele simbolurilor matematice și ale semnelor de punctuație. Grupul de taste funcționale include tastele <F1>, <F2>,... , <F12>. Tastele respective nu au o destina'ie prestabilită și semnificația lor este definită de programul care derulează pe calculator. Tastele speciale se utilizează pentru poziționarea cursorului vizualizatorului, pentru intoducerea în calculator a unor cuvinte binare care nu au taste proprii etc.

În calculatoarele de performanță, vizualizatorul și tastatura pot forma un echipament periferic unitar, denumit consolă. Consola utilizată de operator pentru dirijarea proceselor de calcul se numește monitor.

Imprimantele sînt dispozitive de ieșire care furnizează rezultatele sub forma unui document tipărit. În funcție de tehnica d etipărire utilizată, imprimatele se por clasifica în:

- imprimate mecanice, în care tipărirea se face prin acționarea unor ciocănașe sau ace;

- imprimantele laser, în care tipărirea se face folosind metode electrostatice ca la mașinile de copiat;

- imprimantele ci jet de cerneală;

- imprimatele termice, funcționarea cărora se bazează pe utilizarea unei hîrtii speciale care își schimbă culoarea în funcție de temperatură.

Imprimante matriceale. Capul de imprimare conține un grup de ace metalice subțiri care la momentul potrivit lovesc prin bandă tușată în foaia de hîrtie. Configuația acelor ce lovesc în fiecare moment și avansarea capului de-a lungul liniei de imprimat determină imaginile tipărite. Imprimantele matriceale pot funcționa în regim grafic și regim alfanumeric.

În regim grafic, calculatorul comandă tipărirea pe hîrtie a fiecărui punct aparte. Din puncte pot fi formate orice imagini: grafice, desene tehnice, caractere cu configurații concepute de utilizator. Imprimarea informației în regim grafic este lentă din cauza deplasărilor multiple ale capului de imprimare și a caracterului discontinuu al avansului de hîrtie cu pași foarte mici.

În regim alfanumeric, calculatorul transmite imprimantei numai codurile caracterelor de tipărit. Fiecărui cod îi corespunde o imagine din puncte care se păstrează într-o memorie specială a imprimantei. Imaginile respective sînt tipărite prin una sau, cel mult, două-trei treceri ale capului de imprimare.

Imprimantele laser. Elementul principal al acestei imprimante este un tambur acoperit cu un strat semiconductor care își poate schimba proprietățile electrice sub acțiunea luminii. Mai întîi, suprafața tamburului se electizează. Cu ajutorul razelor laser pe suprafața electrizată a tamburului se proiectează punctele imaginii de tipărit. Întrucît sectoarele care au fost luminate îșischimbă conductibilitatea, sarcinile electrice respective se neutralizează. Prin urmare, pe suprafața tamburului se formează o imagine electrică ascunsă. Developarea imaginii se efectuează cu ajutorul unor particole de pulbere colorată, atrase de sectoarele electrizate ale tamburului. Imaginile de pe tambur se transferă pe hîrtie și se fixează prin topirea particolelor de pulbere.

Imprimantele cu jet de cerneală formează punctele unei imagini din picături microscopice pulverizate pe hîrtie de niște ajutaje speciale. Ele asigură o calitate foarte bună  a tiparului și sînt utilizate pentru imprimarea color. Aceste imprimante sînt mai scumpe decît imprimantele cu ace și necesită o îngrijire tehnică deosebită.

Impriantele tehnice utilizează o matrice de ace a căror încălzire selectivă este determinată în funcție de caracterul ce urmează  afi tipărit. Viteza de imprimare este relativ mică, circa 300 de rînduri pe minut, însă avantajul principal constă în dimensiunile reduse ale imprimantei.