1. 1.      Delimitări conceptuale

Profesionistul reprezintă persoana care lucrează într-un anumit domeniu de activitate, adică practicianul care în rezultatul studiilor a obţinut statutul şi capacitatea de a realiza, în mod autonom şi responsabil, activităţi intelectuale în situaţii complexe.

Profesiune – complex de cunoştinţe teroretice şi deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva, deci calificarea sau specialitatea obţinută prin studii.

Profesionism reprezintă practicarea unei meserii ca profesionist.

Profesionalizarea carierei (E. Păun 2008) consideră că este „un proces de formare a unui ansamblu de capacităţi şi competenţe într-un domeniu dat, pe baza asimilării unui set de cunoştinţe (teoretice şi practice), proces controlat deductiv de un model al profesiei respective”.

Cariera - treaptă în ierarhia profesională pe care o persoană o atinge, de asemenea şi atitudinile, cunoştinţele şi componentele asociate, care se dezvoltă în decursul carierei.

            Deci prezentăm cariera ca ansamblu de posturi, experienţe, separate, corelate între ele prin care profesionistul trece de-a lungul vieţii.

             Profesionalizarea are loc prin formarea iniţială, proces de formare a unui set de competenţe structurate într-un „model profesional”, care-i permit persoanei să acţioneze flexibil şi creativ în domeniul ales. În procesul profesionalizării se contureză „identitatea profesională”. Este de asemenea de menţionat că termenul de formare profesională include atît educaţia (formarea iniţială), cît şi educaţia (formarea continuă), cu toate variantele pe care sfera educaţiei permanente le cuprinde (calificarea, postcalificarea, educaţia recurentă, reconversia şi perfecţionarea profesională).

Profesionalizarea, în sensul cel mai larg, sintetizează şi finalizează întregul parcurs educaţional al studenţilor, este „ţinta” pe care o vizează atît instituţia de învăţămînt, cît şi fiecare individ, pe întregul traseu al procesului de învăţămînt.

Accesul la cariera didactică presupune obligativitatea parcurgerii modulului             psiho-pedagogic. Pedagogul profesionist trebuie să posede un set de competenţe specifice menite să confere abilităţile necesare desfăşurării eficiente şi performante a activităţilor            instructiv-educative.

    Formarea iniţială sau profesionalizarea se desfăşoară în diverse tipuri de instituţii de învăţămînt superior: institute, universităţi şi academii.

Universitatea - din lat. universitas, totalitate, uniune de profesori şi studenţi - instituţie de învăţămînt superior, cu mai multe facultăţi şi secţii care pregăteşte specialişti pentru diferite domenii. Facultatea este unitatea didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățămînt superior, condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. Student- persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățămînt superior.

 

 

 

 

 

 

1. 2.      Din istoria Universităţilor din lume

     După Vinţanu N (2001) „Universităţile au servit umanitatea, am putea spune, cu succes, aproape 1000 de ani. În universităţi s-au format elitele intelectuale, au pornit cele mai îndrăzneţe idei privind explicaţia şi înţelegerea omului şi a lumii sale, proiectarea şi realizarea de mijloace, de acţiune mai sofisticate prin care creşte puterea şi libertatea naţiunilor, a fiecărui individ în parte”

      Universităţile s-au cristalizat o dată cu expansiunea cunoaşterii. În secolele al XII-lea şi al XIII-lea are loc înnoirea instituţiilor, acest fenomen spiritual a început cu şcolile din preajma mănăstirilor sau a catedralelor şi s-a încheiat cu primele universităţi.

    La origine, cuvîntul universitate (universitas) însemna corporaţie sau ghildă, treptat, termenul a început să denote exclusiv o tagmă de învăţaţi sau o asociaţie de profesori şi studenţi. În acelaşi oraş puteau funcţiona, concomitent, mai multe universităţi, acestea încorporau facultăţi diverse. Iniţial, în universităţi, nici durata studiilor şi nici vîrsta studenţilor nu erau precis delimitate. Deci erau consideraţi studenţi copii, tineri şi persoanle mai în vîrstă. Cei din urmă erau ei înşişi magiştri pentru anumite discipline şi discipoli pentru alta. Studenţii cu o pregătire insuficientă erau obligaţi să urmeze mai întîi facultas artium, unde se parcurgeau, pe durata a 6-7 ani, cele două module didactice, trivium (didactica, gramatica şi retorica) şi quadrivium (geometria, aritmetica, teoria muzicii şi astrono­mia).Titlul de magister artium studentul îl obţinea după promovarea ciclului iniţiatic de învăţămînt. În virtutea acestui prim criteriu academic de pregătire, absolventului i se conferea dreptul de a frecventa oricare dintre celelalte facultăţi consacrate: dreptul, teologia, medicina. Titlul de licenţiat, obţinut prin eforturi intelectuale studentul îl obţinea după 3-6 ani.

    Activitatea didactică dintr-o universitate medievală se desfăşura sub formă de prelegeri sau cursuri (lectio), discuţii (disputationes) şi studiu individual, la bibliotecă. Lectio se desfăşura după canoanele metodologiei euristice scolastice şi încorpora patru etape: citirea unui text dintr-un autor consacrat (lectio), ridicarea unei probleme pe marginea textului (questio), discutarea problemei (disputatio) şi comunicarea soluţiei (determinatio). La discuţii (disputationes) participau nu numai discipolii celui. De aceea, discuţiile erau deseori extrem de aprinse şi se încheiau cu certuri şi încăierări. Promovarea se efectua în virtutea unei examinări riguroase din diferite discipline de studiu.

     Printre primele instituţii de învăţămînt superior din Europa se numără Universitatea de la Bologna, nordul Italiei, cu o celebra şcoală de drept în sec. XII – XIII, Universitatea din Salerno, Universitatea Sorbona, întemeiată de Robert de Sorbon, Cambridge, Universităţile din Praga (1348), Vienna (1365), Heidelberg (1386), Erfurt (1392). La Lvov (Lemberg) Universitatea a fost infiinţată în 1661, la Moscova Universitatea a fost inaugurată în 1755 din iniţiativa lui    M.V. Lomonosov, avînd iniţial 3 facultăţi (filosofie, drept, medicină), Harkov Universitatea s-a deschis în 1805, Sankt-Petersburg (1819), Kiev Universitatea (1834), Iaşi (1860), Chişinău (1946).

Întrebări pentru reflecţie:

• Explicaţi semnificaţia nevoii de formare profesională.
• Argumentaţi importanţa formării iniţiale din cadrul instituţiilor de învăţămînt superior în construcţia carierei pedagogice.
• Semnificaţiile proverbelor orientează şi astăzi rolul formării pentru profesie. Identificaţi mesajele pedagogice condensate în următoarele proverbe:

-          „Toate meseriile sunt folositoare”

-          „Orice fel de meserie, nu e rău omul să ştie”

-          „Cine adună la tinereţe, are la bătrâneţe”

-          „Cine are o meserie, are o moşie”

-          „Cine are-un meşteşug, nu trage ca vita-n jug”

-          „Cine lucră, are, cine şede, rabdă”

-          „Cine lucrează şi tace, mai multă treabă face”

-          „Cine munceşte şi învaţă, om deştept devine-n viaţă”

-           „Cine trăieşte din muncă, nu duce lipsă”

-          „Cu hărnicia se alungă sărăcia”

 

 

1. 3.      Tipurile instituţiilor de învăţămînt superior

 Învăţămîntul superior este realizat în următoarele instituţii: institute, universităţi şi academii.

Institutul este o instituţie de învăţămînt superior, care realizează programe de învăţămînt superior într-un domeniu profesional, de regulă, la ciclul întîi, realizează pregătirea, reprofilarea şi/sau perfecţionarea lucrătorilor într-un domeniu de activitate profesională, realizează cercetări ştiinţifice fundamentale şi aplicative.

Universitatea este o instituţie de învăţămînt superior, care realizează programe de învăţămînt superior în trei cicluri, într-un spectru larg de domenii (specializări); pregăteşte şi reprofilează şi/sau perfecţionarea lucrătorii de calificare înaltă, cadrele ştiinţifice şi pedagogice, realizează cercetări ştiinţifice fundamentale şi aplicative într-un spectru larg de ştiinţe.

Academia este o instituţie de învăţămînt superior care realizează programe de învăţămînt în trei cicluri în unul sau cîteva domenii conexe, pregăteşte, reprofilează şi/sau perfecţionează lucrătorii de calificare înaltă în unul sau cîteva domenii de activitate profesională, realizează cercetări ştiinţifice fundamentale şi aplicative în unul sau câteva domenii conexe; reprezintă un centru ştiinţific şi educaţional în domeniile sale de activitate.

Acţiuni de învăţare:

• Identificaţi numărul instituţiilor de învăţămînt superior din Republica Moldova. Raportaţi-le la clasificarea evidenţiată.
• Reflectaţi la  scopurile  pe care le consideraţi de maximă relevanţă pentru:

-          formarea iniţială a cadrelor didactice;

-          formarea continuă a cadrelor didactice;

-          autoformarea cadrelor didactice.

Universităţile de astăzi au rolul de transmitere a cunoştinţelor către noile generaţii, de formare profesională prin intermediul unui sistem de studiu format din trei cicluri – licenţă, masterat, doctorat, de învățare continuă și de cercetare. La fiecare nivel universitatea își propune să stimuleze gîndirea critică şi creativitatea, pentru a asigura absolvenților şanse reale pentru creştere în carieră şi competiţie pe piaţa muncii.

Strategii de studiu individual şi evaluare:

Nr.	Activităţi practice stimulatoare	Comportamente învăţate
1.	Reprezintă pe axa cronologică evoluţia apariţiei universităţilor din lume?	Cunoştinţe despre universitate, facultate
2.	Identifică (utilizînd informaţia din Internet), criteriile de deteminare a celor mai bune Universităţi din lume. Evidenţiază cele mai prestigioase Universităţi din lume.	Cunoştinţe despre Universităţile din lume Capacităţi de a aprecia locul instituţiilor de învăţămînt superior în formarea profesională
3.	Prezentaţi istoric şi actual Universitatea şi Facultatea în cadrul căreia vă formaţi profesional.	Cunoştinţe despre evoluţia Universităţii în care se formează pentru profesie Atitudine faţă de Universitatea în care îşi face studiile Convingeri despre necesitatea implicării active în procesul de formare iniţială în scopul formării pentru profesia şi cariera profesională
4.	Reflectaţi “Ceea ce devenim depinde în mare măsură de ce citim după ce toţi profesorii au terminat cu noi. Cea mai mare universitate este o colecţie de cărţi.” Thomas Carlyle	Abilităţi de formulare a punctului de vedere asupra formării iniţiale şi autoformării  Convingeri asupra necesităţii deţinerii competenţei “de a învăţa să înveţi”
5.	Ce ar semnifica, în viziunea ta, expresia „a face carte la Universitate”?	Capacităţi de a aprecia calitatea studiilor obţinute Abilităţi de a-ţi expune punctul de vedere asupra calităţii formării iniţiale.
6.	Realizaţi un eseu cu tema :”Drumul spre cariera de succes începe în Universitate”.	Abilităţi de formulare a punctului de vedere asupra formării iniţiale şi autoformării.
7.	Evaluează importanţa formării iniţiale în realizarea unei cariere de succes.	Capacităţi de evaluare a rolului formării iniţiale Responsabilitate pentru formarea iniţială în cadrul universităţii
ò
Competenţe formate
gnoseologică, de evaluare, de comunicare

           

 

Referinţe bibliografice:

1. Antonesei, L. Managementul universitar. De la viziunea conducerii la misiunea de succes, Ed. Polirom - Iaşi, 2000.

2. Mureşan, Ovidiu. De la Antichitatea tîrzie la amurgul Evului Mediu, Ed. a 3-a, rev.                      Cluj-Napoca: Todesco, 2007.

3. Păun, E. Profesionalizarea activităţii didactice. O perspectivă sociologică în REPERE. Revistă de Ştiinţele Educaţiei, Nr. 1/2008.

4. Vinţanu, N. Educaţia universitară. Ed. Aramis Print – Bucureşti, 2001.