Schimbările care s-au produs în conceperea și realizarea instruirii pot fi prezentate în felul următor.

Dominarea modelului transmisiv (centrarea pe conținuturi)

Scopul principal al profesorului era de a transmite un conținut.  În acest scop profesorul trebuia să structureze conținutul și să-l prezinte într-o manieră activă. Se poate observa că se vorbește numai despre activitatea profesorului. Vor înțelege instruiții conținutul, îl vor asimila - astfel de întrebări nu se puneau.

Dominarea modelului behaviorist

Scopul principal al profesorului s-a schimbat: el era obligat să organizeze instruirea astfel ca instruiții să însușească conținutul predat. Acest lucru putea fi realizat prin dirijarea activității de învățare, formulând pentru instruiți obiective precise. Se poate observa că grija profesorului față de instruit era limitată de pereții unității școlare. Ce se va întâmpla cu instruitul după absolvire era o chestiune care nu intra în aria de interese și de responsabilități ale profesorului.

Trecerea la modelul constructivist al învățării

Scopul principal al profesorului: a face ca instruitul să fie capabil să utilizeze cele învățate în situații reale. În acest scop, profesorul trebuie să plaseze frecvent instruitul în situații complexe autentice. Altfel spus, profesorul trebuie să se intereseze de cariera absolventului. Deoarece angajatorii prețuiesc, în primul rând, absolvenți competenți, rezultă că școala (liceul, universitatea) trebuie să formeze și să dezvolte la absolvenți competențe.

Așadar, școala formează și dezvoltă competențe, deoarece lumea muncii și lumea serviciilor au nevoie de angajați competenți. Dar de ce lumea muncii și lumea serviciilor au nevoie de angajați competenți? Cauze sunt mai multe. Dezvoltarea și implementarea noilor tehnologii, inclusiv al tehnologiilor informaționale, implică, cel puțin, două lucruri: (a) automatizarea/robotizarea activităților de rutină; (b) complexificarea unui șir de activității profesionale. Acolo, unde situațiile de la locul de muncă sunt simple și tratarea lor poate fi descrisă prin algoritmi, angajatul a fost înlocuit de robot. Angajaților le revine tratarea situațiilor și sarcinilor de lucru care sunt complexe sau chiar inedite. Pentru a face față acestor situații și sarcini, angajatul trebuie să dispună de ceva mai mult ca o calificare (diplomă). Acest ceva, care este o calitate a angajatului, poartă denumirea de competență. O definiție mai precisă a competenței va fi propusă mai jos.