Schema generală a procesului de formare poate fi reprezentată în felul următor:

 

Prin definirea competențelor cursului/disciplinei predate autorul cursului/profesorul face, de fapt, o promisiune societății, instruiților: vă promit că după finalizarea cursului o să fiți capabili... Competențele respective vor fi definite sub forma finalităților de învățare într-o manieră decontextualizată. Amintim că finalitățile descriu ceea ce instruitul va fi capabil să cunoască, să înțeleagă și/sau să demonstreze la finele unei perioade de învățare. Altfel spus, afară de competențe, autorul cursului va formula cunoștințele dobândite și abilitățile formate în cadril cursului. 

În continuare, autorul cursului/titularul disciplinei proiectează activitățile de învățare ale instruiților, ținând cont de faptul că formarea/dezvoltarea competențelor presupune motivarea instruiților, formarea resurselor necesare, punerea în aplicare a resurselor prin plasarea instruiților în situații complexe, evaluarea nivelului de formare/dezvoltare a competențelor. 

Pentru a realiza aceste etape, profesorul va avea nevoie de situații. De aceea proiectarea activităților de învățare începe cu „traducerea” competențelor în limbajul situațiilor și constituirea familiilor de situații complexe. 

La proiectarea activităților de învățare trebuie luată în considerație dimensiunea temporală de formare a competențelor. Formarea competenței cere timp; o competență nu poate fi formată la o oră acedemică/la o lecție. Din aceste considerente, proiectarea activităților de învățare se realizează nu pe ore academice/lecții, ci pe unități de învățare.

După proiectarea activităților de învățare profesorul/autorul cursului va proiecta activitățile de evaluare și va certifica achiziția competențelor pentru a răspunde la promisiunile făcute la începerea cursului.