Învăţarea autodirijată (engl. self-directed learning) este procesul în care individul:

• Are iniţiativa învăţării;

• Stabileşte propriile nevoi de învăţare (cu sau fără ajutorul altora);

• Îşi formulează scopurile, obiectivele;

• Identifică resursele şi materialele necesare învăţării;

• Alege şi aplică strategii adecvate de învăţare;

• Evaluează propriile rezultate.

Învăţarea autodirijată este strict orientată spre cel care învaţă; acesta o face din propria iniţiativă; timpul dedicat învăţării este flexibil, iar spaţiile sunt variabile; este foarte importantă autonomia în stabilirea scopurilor învăţării; conţinuturile tematice sunt liber alese (decizia aparţine celui care învaţă); rezultatele învăţării se stabilesc prin autocontrol. În consecinţă, elementul esenţial al învăţării autodirijate este responsabilitatea.

Cadrul conceptual pentru învăţarea autodirijată este oferit de teoria sistemică şi constructivistă de învăţare (a se vedea modulul I).

Învăţarea autodirijată se bazează pe faptul că individul se raportează totdeauna şi, în primul rând, la sine, procesează orice informaţie nouă din prisma propriei experienţe, îşi construieşte permanent cunoştinţe şi operaţii noi.