Serviciile Web reprezintă un standard al comunicării între diferite aplicaţii software, funcţionând pe tipuri de platforme diferite. Exista numeroase arhitecturi de e-learning care:

• propun un framework pentru realizarea şi dezvoltarea de sisteme educaţionale online bazate pe agenţi care integrează agenţii software şi tehnologii specifice obiectelor educaţionale;
• se adresează problemei interoperabilităţii (drept consecinţă a proliferării sistemelor educaţionale online) şi alege CORBA (Common Object Request Broker Arhitecture) ca infrastructură tehnologică;
• dezvolta o arhitectura funcţională deschisă, bazată pe analiza proceselor implicate în management şi pe furnizarea de conţinut educaţional, arătând cum rezolvă tehnologia agent problemele de planificare a învăţării colaborative şi care este prezentarea optimă a conţinutului didactic;
• dezvoltă un model pentru aplicaţii colaborative orientate pe Web.

Arhitectura functionala a unui sistem de e-learning defineste componentele acestuia (de exemplu standardul SCORM – Sharable Content Object Reference Model – care defineste modelul general functional al unui sistem de management al invatarii). Standardele unui sistem de e-learning se refera în principal la:

• Metadate: pentru continutul invatarii si catalogare este necesara o etichetare consistent care va permite indexarea, stocarea si regasirea de obiecte ale invatarii de catre diferite utilitare (LOM – Learning Object Metadata).
• Pachete de continut: standardele si specificatiile pachetelor de continut permit transferul cursurilor de la o platforma la alta (de exemplu: IMS Content Packaging, IMS Simple Sequencing, ADL SCORM – Advanced Distributed Learning Sharable Content Object Reference Model).
• Profilul cursantului: datele personale, planurile invatarii, istoricul invatarii, cerintele de accesibilitate, certificarile si diplomele, gradul de cunoastere si participare la invatare (Learner Information Profile – LIP).
• Inregistrarea cursantului: informatiile furnizate la inregistrare permit componentelor de administrare si furnizare de continut sa identifice si sa regaseasca elementele necesare acestora (IMS Enterprise Specification, Schools Interoperability Framework).
• Comunicarea continutului: se furnizeaza datele cursantului si informatiile despre activitatile precedente (ADL SCORM).

Sistemul de management al invatarii definit de SCORM poate fi impartit in sistem de management al continuturilor invatarii (LCMS) si sistem de management al invatarii (LMS). Un sistem de management al continutului invatarii este un mediu multi-utilizator, unde dezvoltatorii de continut pot crea, stoca, reutiliza, realiza management si furniza continut digital de invatare. LMS realizeaza managementul invatarii, iar LCMS realizeaza crearea si furnizarea continutului de invatare. LCMS permite utilizatorilor sa creeze si sa refoloseasca mici unitati de continut digital educational. Utilizarea standardelor structurilor de metadate ale invatarii, precum si a standardelor formatelor de import si export permit obiectelor invatarii sa fie create, folosite in comun de utilitare multiple si depozite de continuturi de invatare. Pentru realizarea interoperabilitatii intre sisteme, LCMS este realizat utilizand specificatiile standard pentru metadatele de continut, pachetele de continut si comunicarea continutului. El interschimba profilul utilizatorului si informatiile furnizate la inregistrare cu alte sisteme, localizeaza cursurile in cadrul LCMS si ghideaza cursantul in actiunile sale.

Arhitectura unui sistem de e-learning defineste modul diferit de transfer de mesaje in interactiunea cu serviciile agentilor Web pentru fiecare sistem. Platforma de instruire este furnizorul de servicii care gazduieste accesul la servicii si este un mediu de executie pentru servicii sau un container pentru serviciu (rolul sau in schimbul de mesaje este cel al unui server). Serviciul de cerere cauta sau initializeaza interactiunea cu serviciul. Agentia de descoperire a serviciilor este un set de servicii unde furnizorii publica descrierea serviciului lor, care poate fi centralizat sau distribuit. Informatia educationala prezentata in format XML si tinand cont de specificatiile SOAP (Simple Object Access Protocol) este schimbata intre serviciul de cerere si furnizorul de servicii. Furnizorul de servicii publica un fisier WSDL (Web Services Description Language – Limbaj de descriere a serviciilor Web) continand descrierea mesajului si informatia de sfarsit, ceea ce permite serviciului de cerere sa genereze un mesaj SOAP si sa-l trimita spre destinatia corecta.

Arhitectura distribuita a unui sistem de e-learning adaptiv presupune existenta a patru tipuri de servere:

• Serverul de activitati este o componenta centrata pe nevoile de continut si servicii.
• Portalul educational reprezinta nevoile furnizorilor de cursuri si joaca un rol asemanator LCMS: accesul la diferitele aplicatii este dintr-un singur loc si permite instructorului sa structureze accesul la diferitele obiecte educationale, astfel incat sa raspunda nevoilor cursantilor furnizand un curs complet.
• Serviciul cu valoare adaugata combina functionalitatile primelor doua, adaugand secventierea adaptiva, adnotarea, vizualizarea si integrarea continutului. El are capacitatea de interogare a serverului de activitati si de acces la acestea. Serviciile cu valoare adaugata sunt realizate de furnizorii de servicii independente de curs, care pot fi reutilizate.
• Serverul care stocheaza modelul cursantului este o componenta care reprezinta nevoile si asteptarile cursantilor de la procesul de e-learning. Prin intermediul acestor servere se permite personalizarea continuturilor.

Oferta Web de platforme de e-learning open source a ajuns la o configuraţie impresionantă, multe universităţi şi instituţii de prestigiu adoptând o astfel de soluţie pentru organizarea cursurilor online.

O platformă e-learning este un produs program având următorul set minimal de cerinţe care să permită:

• asigurarea procedurilor privind instalarea, configurarea şi administrarea;
• utilizarea unei interfeţe prietenoase adaptabilă dinamicii procesului educaţional;
• utilizarea de suport logic de comunicare sincronă şi asincronă;
• administrarea şi monitorizarea informaţiilor;
• un management accesibil al conţinutului educaţional;
• utilizarea de module de editare de conţinut educaţional sub diverse formate;
• facilitarea autoevaluării offline prin proceduri asincrone şi evaluării online prin proceduri sincrone a cunoştiinţelor asimilate;
• un program de pregătire continuă cu verificări parţiale pe tot parcursul procesului educaţional;
• asistarea utilizatorilor în utilizarea software-ului educaţional;
• înregistrarea feedback-ului privind calitatea serviciilor educaţionale oferite, precum şi a calităţii platformei educaţionale.

Aceste facilităţi tehnice au ca scop final întâmpinarea dorinţelor şi a nevoilor de instruire ale studenţilor, pentru aceasta fiind necesară o bună corelare a aspectelor tehnice cu cele pedagogice.

Un mediu educaţional Web (WBCE – Web-Based Course Environment) este un sistem de instruire foarte complex care conţine o platformă e-learning.