Principalele organizaţii de standardizare şi specificaţii sunt:

1. Aviation Industry CBT Committee (AICC) este un grup internaţional al liber- profesioniştilor în domeniul instruirii bazate pe Web, creat în anul 1988. Cu scopul de a realiza un proces de instruire eficient, ei au creat un ghid CMI (Computer Managed Instruction) relativ la CBT pentru industria aviatică, denumit ghidul AICC CMI001, care ajută la crearea conţinuturilor educaţionale care comunică cu cele utilizate CMI şi LMS (Learning Management System).
2. Institute for Electrical and Electronic Engineers Learning Technology Standard Committee (IEEE LTSC) este o organizaţie internaţională care dezvoltă standarde tehnice şi recomandări pentru sisteme electrice, electronice, de calculatoare şi comunicaţii. Specificaţiile IEEE sunt standarde. Printre standardele comitetului pentru tehnologiile de învăţare, LTSC, menţionăm pe scurt următoarele:
   • IEEE LTSA – Learning Technology Systems Architecture – reprezintă un model de referinţă pentru arhitectura generală a sistemelor de învăţare, adoptat în anul 2003;
   • IEEE LOM – Learning Object Metadata – o schemă de date conceptuală care defineşte structura metadatelor unui obiect de învăţare, adoptat în anul 2002, însoţit de:
     • IEEE XML SD for LOM – este schema de definire (Schema Definition) XML pentru IEEE LOM, apărută în anul 2005;
     • IEEE Data Model for Content to LMS Communication – un model care descrie schimbul de date între un obiect de conţinut şi mediul său de execuţie (run-time) dintr-un sistem de management al învăţării, definit în 2004.
3. IMS Global Consortium este un consorţiu de furnizori şi implementatori care pun accent pe dezvoltarea specificaţiilor bazate pe XML, dintre care menţionăm pe scurt următoarele :
   • IAF – IMS Abstract Framework – specifică o reprezentare abstractă a sistemelor, aplicaţiilor, componentelor şi infrastructurii din e-learning (este cadrul în care se desfăşoară toate celelalte specificaţii);
   • IMS/CP – Content Packaging specification – defineşte structura obiectelor de conţinut pentru a asigura interoperabilitatea cu sistemele de management (LMS), uneltele de autor şi mediile de execuţie (RTE – Run-Time Enviroment); un pachet de conţinut (content package) cuprinde conţinutul efectiv (resursa) precum şi un “manifest”, adică un grup de date de descriere a acestor resurse (prin metadate);
   • IMS/DRI – Digital Repository Interoperability specification – defineşte modelele şi protocoalele care permit interoperabilitatea între două repozitorii în procesul de căutare, publicare (înscriere în repozitoriu) şi memorare; un repozitoriu păstrează conţinut (şi metadate de descriere) accesibil prin reţea fără a se cunoaşte dinainte structura şi cuprinsul repozitoriului;
   • IMS/MD – Meta-Data specification – defineşte modelul după care se descrie conţinutul prin metadate;
   • IMS/LD – Learning Design specification – defineşte modelul după care cei care învaţă ating anumite obiective ale învăţării, prin realizarea unor anumite activităţi, într-o anumită ordine şi în contextul unui anume mediu de învăţare (proiectarea instruirii);
   • IMS/SS – Simple Sequencing specification – defineşte modul în care proiectantul instruirii sau autorul de conţinut declară ordinea în care elementele de conţinut sunt prezentate celor care învaţă, şi regulile/condiţiile după care un conţinut poate fi selectat, sau evitat, în timpul prezentării (dinamic);
   • IMS/CC – Common Cartridge – este un set de specificaţii în curs de dezvoltare (bazat, printre altele, şi pe SCORM, IEEE LOM şi alte specificaţii IMS) care urmăreşte să asigure interoperabilitatea pachetelor de conţinut în orice sistem de management al învăţării care respectă specificaţiile.
4. Advanced Distributed Learning (ADL) este o organizaţie sponsorizată de guvernul Statelor Unite care cercetează şi dezvoltă specificaţii pentru adoptarea şi promovarea tehnologiilor e-learning. Scopul ADL este asigurarea unei instruiri de cea mai bună calitate şi realizarea de resurse pedagogice care să se potrivească necesităţilor fiecărei persoane. SCORM (Sharable Content Object Reference Model) şi CORDRA (Common Object Repository Discovery and Registration Architecture) sunt specificaţii libere (open) ale ADL care ajută la definirea fundamentului tehnologic al e-Învăţării prin Internet (web-based).
   • SCORM este un model deschis care integrează unitar mai multe specificaţii ale unor asociaţii diferite (IMS, IEEE LTSC, AICC, Ariadne, şi altele) destinate descrierii conţinutului şi sistemelor de învăţare. Conceptele centrale ale modelului sunt SCO (Sharable Content Object) – obiectul de conţinut refolosibil (interoperabil) şi LMS (Learning Management System) – sistemul de management al învăţării care crează şi administrează învăţarea prin obiecte SCO. Scopul fundamental al modelului este de a permite compatibilizarea companiilor comerciale producătoare de sisteme şi servicii de e- learning. Modelul SCORM a cunoscut în ultimii câţiva ani o puternică adoptare de către furnizorii comerciali de sisteme de eÎnvăţare.
   • CORDRA, aflat în faza incipientă, este un model care descrie cum trebuie construite serviciile de descoperire, folosire şi refolosire, de către toţi, a conţinutului de învăţare aflat în repozitorii.

Procesul creării de standarde educaţionale bazate pe Web este iterativ şi este format din patru stadii tipice:

• Cercetare şi dezvoltare (R&D) pentru identificarea soluţiilor posibile. Promotorii sunt universităţi, companii, consorţii etc.;
• Dezvoltarea specificaţiilor – când apare o soluţie cu potenţial în utilizare, se dezvoltă un proces de documentare şi specificaţii scrise, ce pot fi implementate şi codificate. Aceste operaţii sunt realizate de obicei de un grup de lucru sau de organizaţii sau colaborări între astfel de instituţii;
• Testare/dezvoltare sistem pilot – testarea specificaţiilor pe sisteme pilot, determinarea schimbărilor sistemului pe baza reacţiilor utilizatorilor;
• Starea standardelor "de jure" – specificaţiile complete ale sistemului testat sunt luate în evidenţa unui organism acreditat de standardizare, unde sunt revăzute, transformate în standarde aplicabile pe arii extinse sau chiar global şi urmează apoi calea unui proces deschis, bazat pe consens, rezultând un draft de standard, care e supus votului. Dacă este aprobat, specificaţiile primesc certificare oficială din partea organismelor de standardizare oficiale şi este făcut cunoscut prin aceste organizaţii întregii lumi.
• Utilizarea voluntară a standardelor e-learning.